Ceaiul verde, supranumit elixirul sănătății este consumat în China de mai bine de 3.000 de ani, datorită numeroaselor sale proprietăți. La început oamenii mâncau frunzele de ceai, ulterior când au început să gătească utiliziând sursele de foc frunzele au fost folosite pentru a prepara efectiv ceaiul, turnând apă fierbinte peste ele.

Ceaiul are o istorie bogată si misterioasă, pe fiecare continent și în fiecare țară există câte o frântură din povestea acestei licori magice. În 1610, pe vremea când Shakespeare mai avea doar șase ani de viață, iar Rembrandt avea doar patru ani, comercianții olandezi au adus pentru prima dată ceaiul în Europa. Apoi, în 1636 a ajuns în Franța, în 1938 în Rusia și în 1650 în Anglia.

"Five o'clock tea" sau "Ceaiul de la ora 5" reprezintă o caracteristică esențială a Angliei cunoscută peste tot în lume. Vestita tradiție a ceaiului de la ora cinci se spune că ar fi fost adusă în societatea britanică de către ducesa Anne de Bedford, ulterior răspândindu-se în rândul tuturor cetățenilor Marii Britanii.

China este ţara de origine a ceaiului, iar tradiţiile legate de acesta, de modul său de preparare și de servire sunt numeroase, fiind influențate de oameni și de modul de evoluţie al acestora.

Mai întâi ceaiul a fost folosit ca medicament, însă gustul său deosebit l-a transformat într-un ritual zilnic, mai târziu devenind chiar subiectul unui cărți: Cartea sacră a ceaiului, ce aparține scriitorului chinez Lu Yu.

Ceaiul este una dintre cele mai consumate băuturi din lume după apă, având o vechime de peste 4000 de ani. Ceaiul este o băutură cunoscută în întreaga lume, însă modul de preparare diferă de la ţară la ţară, în funcţie de tradiţiile si obiceiurile culturale şi sociale.